Noi ne-am purtat prin negură
Atâtea vieți stingheri și goi,
Sufletul ce tremurǎ…
… de la atâta dor de noi.
N-am sǎ mai las acum să moară
DIn colț de ochi vreo lacrimǎ
N-am să mai las ca sǎ mai doarǎ,
Te vindec eu, de inimă.
Te vindec eu de întâmplare
De vremi trecute, sau de teama lumii
Oricine poate străluci sub soare
Tu-mi dai lumina lunii.