2017
01.13
In Blog

Te-am târât sub tălpile sufletului meu până te-ai făcut rană,
Sângerând peste toate tăcerile noastre strivite de timp
Îmi dezbrac gândurile de chipul tău, cumplită iarnă,
Am să-ngheț amintiri, tremurând de dor un răstimp.

S-au scuturat până și norii de-atâta tristețe învinși
Ne-ngroapă pașii în ninsori, ce duc mereu… niciunde
Te-ai oglindit prea mult în ochii-mi verzi și triști,
Te-aș fi păstrat acolo, dar timpul mi te-ascunde.

images (2)

Share on Facebook
2016
12.10
In Blog

Mi-a nins pe rană flori de-atâtea așteptări
Cumplit de frig în mine, căci oasele mă dor
Se-aștern zăpezi pe suflet și-ntinsele cărări
Sunt doar o piesă veche și tristă de decor,
Căci fără tine eu mă-ndrept spre nicăieri.

Mi-a sărăcit cuvântul și tâmpla mi-e beteagă
Mă vait, mă sting, mă pier, sub licăriri de lună
De-aș fi iubit în stropi, ca să rămân întreagă
Dar am iubit frenetic, haină și nebună,
Iar pasul meu de tine, cine mi-l mai dezleagă?

15415937_1371288482902153_845527080_n

Share on Facebook
2016
10.31
In Blog

Două flori pe un mormânt
Cum se văită, cum se plâng
Că-i pământul mult prea rece
Cade frunza, toamna trece
Și n-au lacrimi să mai plângă
Și n-au mâini cu ce să strângă
Mâna mea, să o mângâie
Trupul tău să mai rămâie.

Doar o lumânare aprinsă
Ține poarta larg deschisă
Și-mi poartă gândul la tine,
Dar nu poate să-mi aline,
Dorul greu și lacrimi plânse
Mă dor rănile, nestinse,
Iar pe tine te dor ochii
Că nu poți să mi te-apropii.

Te rostesc în rugăciune
Tată, trupul tău tăciune.

dead-flowers

Share on Facebook
2016
10.19
In Blog

Când adoarme trupul tău
În miresme dulci de crini
Sufletul mi-e plin de vini.
Mă ascund în somnul tău,
Frunze-n vânt sau rădăcini,
Dar te port în felul meu
Printre roze, printre spini.
Îți ascund ușor visarea
Când în lună, când în stele
Când în gândurile mele.
Noaptea să lege uitarea
Cu zăbrele tot mai grele
N-am să îi aud chemarea
Trupul tău zace-n tăcere.

299330492_8366a6df03

Share on Facebook
2016
10.07
In Blog

Mi-e teamă, ai să-mi vinzi buzele pe un amurg
Pe-un stol de vise sau un crâng de flori
Din sufletul tau mă vor smulge tăcute ninsori
Am să te plâng și-am să te tac, până-n zori
Prea puțin am iubit, prea degrabă mă scurg.

Ai să mă îngropi la capătul unei zile
Departe de ochii tăi, în grele păcate ascunse
În triste dureri și-un lung șir de cuvinte nespuse,
Printre gânduri pierdute și frunze de ploaie răpuse,
înghenunchiat de-o mână de pietre și câteva lacrimi umile.

stock-photo-119118045

Share on Facebook
2016
09.15
In Blog

Îmi scutur nopțile de dor, le ascund sub o mână de pietre
Strivit de așteptări gânduri haine mă fură, mă sting
Ai să mă uiți într-o toamnă, când am să tremur de dor și de frig
Am să te pierd într-o clipă, lipsit de putere să strig.

Rămâi șoaptă sau umbră, chin sau tăcere rămâi
Au să te plângă zorile-n șoapte, frunzele-n taină te-or plânge
Ma dor florile toate, ce intr-o zi s-or frange
Căci vine toamna lacom și trupul mi-l atinge.

doamna-toamna_c6a774cfcec9e5

Share on Facebook
2016
08.05
In Blog

Ți-au legat urma pasului greu de o piatră
Nu te mai am, nu te mai văd, ești uitare
Tu nu mă strigi, eu nu te aud și mă doare
Nu vi la coasă tată și e atâta iarbă.

Atâtea flori te-așteptă și verdele te cheamă
Să-l pui tată la clop, zâmbind în tihnă
Durerea mea e caldă , la tine e o rece odihnă
Te pierd sub iarbă tată, e multă și mi-e teamă.

Atâtea mărăcini ne cresc în suflet, parcă
Nu mai e timp de plâns, nici n-avem cui ne plânge
Dar cât se zbate-n vene prin mine, un strop de sânge
Te plâng cu doruri grele, te plâng în gânduri tată.

6d581ba7e907

Share on Facebook
2016
08.01
In Blog

Mamă întoarce pașii tăi să-ți mai văd odată ochii
Să mă strângi ușor de mână, de mine să te apropii
Cât gol zace aici în mine, când n-apari în fața porții
Toate florile din lume, prea puțin ne jelesc morții.

În zadar e și uitarea nu îmi poate ucide gândul,
Iar pe tine nu te-alină nici cuvântul, nici pământul
Mi te chem pe înserate printr-o simplă rugăciune
Glasul meu e stins și gol, trupul tău, e doar tăciune.

Te-am lăsat ușor să pleci, n-am putut să îți leg pasul
Înainte să mai bată zgomotos o dată ceasul.
Mamă, ai ajuns poveste într-o vară sub un nuc
Aș porni încet spre tine, dar nu știu … unde mă duc?

singur

Share on Facebook
2016
06.30
In Blog

Îți port cămașa albă să nu te pierd prin noapte
Hrănesc din mine fluturi să nu mă sting cenușă
Ascund într-un gând vorba grea și nespusă
Așteptând să îmi ierți cele șapte păcate:

De-a te avea întreg și tu de a mă pierde
De-a te privi o clipă și a rămâne oarbă
De-a zăbovi prea mult, când e atâta grabă
Și-n noi atâtea chinuri, ce nimeni nu le vede.

Hai, iartă-mă un ceas privindu-mi ochii verzi
Vor crește peste noi câmpii întregi de iarbă.
Port în șoapte, păcate și cămașa ta albă
Neputințe crude, șapte, ce tu nu le vezi.
372ecb831874f91b7cf8efa62a3d7e1b

Share on Facebook
2016
05.19
In Blog

Rămâi cu mine, dar rămâi în urmă
N-am să te calc dacă mi-ești umbră
Nu te strivesc, nu-ți stau în gând,
Nici lacrima nu-mi simți căzând.

Poartă-ți doar trupul mângâiat de soare
Căci ploaie te ucide și mă doare,
În atingeri te pierd, frunze și flori mi te curmă
Rămâi lângă mine veșnică umbră.

shadow

Share on Facebook