2016
09.15
In Blog

Îmi scutur nopțile de dor, le ascund sub o mână de pietre
Strivit de așteptări gânduri haine mă fură, mă sting
Ai să mă uiți într-o toamnă, când am să tremur de dor și de frig
Am să te pierd într-o clipă, lipsit de putere să strig.

Rămâi șoaptă sau umbră, chin sau tăcere rămâi
Au să te plângă zorile-n șoapte, frunzele-n taină te-or plânge
Ma dor florile toate, ce intr-o zi s-or frange
Căci vine toamna lacom și trupul mi-l atinge.

doamna-toamna_c6a774cfcec9e5

Share on Facebook
2016
08.05
In Blog

Ți-au legat urma pasului greu de o piatră
Nu te mai am, nu te mai văd, ești uitare
Tu nu mă strigi, eu nu te aud și mă doare
Nu vi la coasă tată și e atâta iarbă.

Atâtea flori te-așteptă și verdele te cheamă
Să-l pui tată la clop, zâmbind în tihnă
Durerea mea e caldă , la tine e o rece odihnă
Te pierd sub iarbă tată, e multă și mi-e teamă.

Atâtea mărăcini ne cresc în suflet, parcă
Nu mai e timp de plâns, nici n-avem cui ne plânge
Dar cât se zbate-n vene prin mine, un strop de sânge
Te plâng cu doruri grele, te plâng în gânduri tată.

6d581ba7e907

Share on Facebook
2016
08.01
In Blog

Mamă întoarce pașii tăi să-ți mai văd odată ochii
Să mă strângi ușor de mână, de mine să te apropii
Cât gol zace aici în mine, când n-apari în fața porții
Toate florile din lume, prea puțin ne jelesc morții.

În zadar e și uitarea nu îmi poate ucide gândul,
Iar pe tine nu te-alină nici cuvântul, nici pământul
Mi te chem pe înserate printr-o simplă rugăciune
Glasul meu e stins și gol, trupul tău, e doar tăciune.

Te-am lăsat ușor să pleci, n-am putut să îți leg pasul
Înainte să mai bată zgomotos o dată ceasul.
Mamă, ai ajuns poveste într-o vară sub un nuc
Aș porni încet spre tine, dar nu știu … unde mă duc?

singur

Share on Facebook
2016
06.30
In Blog

Îți port cămașa albă să nu te pierd prin noapte
Hrănesc din mine fluturi să nu mă sting cenușă
Ascund într-un gând vorba grea și nespusă
Așteptând să îmi ierți cele șapte păcate:

De-a te avea întreg și tu de a mă pierde
De-a te privi o clipă și a rămâne oarbă
De-a zăbovi prea mult, când e atâta grabă
Și-n noi atâtea chinuri, ce nimeni nu le vede.

Hai, iartă-mă un ceas privindu-mi ochii verzi
Vor crește peste noi câmpii întregi de iarbă.
Port în șoapte, păcate și cămașa ta albă
Neputințe crude, șapte, ce tu nu le vezi.
372ecb831874f91b7cf8efa62a3d7e1b

Share on Facebook
2016
05.19
In Blog

Rămâi cu mine, dar rămâi în urmă
N-am să te calc dacă mi-ești umbră
Nu te strivesc, nu-ți stau în gând,
Nici lacrima nu-mi simți căzând.

Poartă-ți doar trupul mângâiat de soare
Căci ploaie te ucide și mă doare,
În atingeri te pierd, frunze și flori mi te curmă
Rămâi lângă mine veșnică umbră.

shadow

Share on Facebook
2016
05.13

Te-am desenat în versuri, neînțeles, nespus
Sub pleoapa grea de humă ți-am așternut săruturi
Cu șoapte între buze zdrobit-am zeci de scuturi
De care-am vrut să uit, ca florile de fluturi
Dar tu-mi ești infinit și o secundă-n plus.

Te-am recitit în culori, cu glasul mut, răpus
De teamă că te-ai pierde prin ale mele gânduri
Te-a scris degetul meu în mii și mii de rânduri
Pe așternuturi moi, pe pietre sau pe scânduri,
Căci tu–mi ești infinit și o secundă-n plus.
10

Share on Facebook
2016
04.08
In Blog

Eu știu, ai dat ființei mele-o formă
Ceva de nedescris și neînțeles
În lumea-mi iluzorie și diformă
Am început să nu te mai găsesc.

Prea semănai cu toate și nimic
Erai sau nu, nici nu mai știu
Treceai cu pasul tău adamic
Lăsându-mi doar mireasmă de pustiu.

Mi-e teamă că pe drum te-ai prăpădit
În falduri diafane sau prin zdrențe,
dar tot mai bine decât răstignit,
E plină lumea asta de carențe.

Ai să te-așterni în mine ca o ploaie
Ai să renaști mereu cu patimă
Îmi duc la ochii mâna greoaie
Între noi, s-a pierdut doar o lacrimă.

images (1)

Share on Facebook
2016
03.27
In Blog

Pe deget încă port o urmă de inel
Chiar dacă gânduri îmi ascund sub tâmplă
M-am dezlegat de tot ce nu se-ntâmplă
Nu căuta înțelesuri, n-are noimă, fă la fel.

Te-am strivit de podeaua rece a gândurilor
Ți-am dat aripi să poți în voie zbura,
În cumplite încercări de a te scoate din inima mea.
Amintiri am îngropat în verdele ochilor.

Sunt fericită, am prinse în păr flori de cireș
Nu vreau să plec, dar dacă aș rămâne
Chiar și al meu te-aș pierde mâine
Într-un ocean de lacrimi neînțeles.

Fără cuvinte, prea multe s-au spus, îmi ridic trupul greu,
Îl scutur de teamă, neputință haină și scrum
Iubirea asta ne poartă cu ea, dar miroase-a fum
Eu veșnic cerșetoare, iar tu regele meu.

il_fullxfull.787446227_nqed

Share on Facebook
2016
03.02
In Blog

Se aștern prea degrabă anotimpuri lipsite de urmă,
Mă-ngenunchiază viața, cu-o risipă de gânduri urlând
Se-așeaza timpul, pe trup, cu-o poftă haină, zâmbind
Lasă-mi mamă mâna ta, să îmi șterg ochii de brumă.

Mi- s pașii stinși și goi de-atâta rătăcire nocturnă
Mă privesc un copil, când tu zâmbești neostenit
E o goană nebună, dar ceasul acesta îmi pare oprit
Când visele toate le prinzi de-un petec de lună.

Te-am uitat de multe ori străină și- a nimănui păreai
Nu mi- ai cerut nimic, în nopțile grele și lungi
Rosteai pierdută, printre buze, șoptite două rugi
Să- mi amintesc de tine, înger pierdut din rai.

Azi… mă întorc la chipul tău aprope umbră
Eu n-am știut c-ai să pleci, lăsându- mă în urmă
Îți strâng la pieptu-mi mâna c- un vag miros de humă
Mai șterge- mi mamă ochii, ce se ascund sub brumă.

images (2)

Share on Facebook
2016
02.25
In Blog

Mi-ai spus că te cheamă iubire,
Iar unii, mai cred c-ai putea fi blestem
M-am rătăcit în palmele tale cuprins de-o simțire
N-ai nume, n-ai chip, dar… te chem.
Semeni a flori colorate, atingeri ușoare de vânt
Miroși a pământ învelit de fulgii de nea
Te simt ca o șoaptă ascunsă- n cuvânt
Prea mult parcă semeni cu inima mea.

Am vrut să mă feresc de orbire
Prea te scăldai adânc în ochii mei
Dar nu puteai să-mi dai cumva de știre?
Că sufletul, nu ochii-mi verzi îi vrei.
Semeni a grâne coapte mângâiate de soare
Apoi a furtună, te prefaci curcubeu
Rănești dinadins, apoi vindeci ce doare
Iubire, in tot și toate… Dumnezeu.
frica-iubire

Share on Facebook
Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com