2017
10.26
In Blog

Se-apropie noiembrie şi toamna mi te curmă
Culori de-alamă caldă îţi plâng tăcuta urmă
Au prea mustit toţi strugurii sub brumă
Din mine plouă gânduri, din tine curge humă.

Te zbier, te simt, te cer cu-o patimă nebună
Când ochii mei mai au atâtea să îţi spună.
Pustiu cumplit în mine, în tine rătăcire nocturnă
Ploauă din mine gânduri, în tine gol se-adună.

download

Share on Facebook
2017
09.10
In Blog

Cu ultima suflare îmi înfing mâinile în tine
Am uitat cât dori când miroși a toamnă
A frunze, a ploi, a verde înecat în alamă.
Bat clopotele uitării ce-ncet ne destramă,
Tot cerul pământiu sub frunze acum ne cheamă.

Te plâng uneori, cand aproape ma pierd pe mine
Sub tălpile iluziilor, strivită de vorbele goale
Mă scufunzi să-ți fiu umbră, când eu sunt culoare
A macilor roșii, a frunzelor mângâiate de soare
Dori când miroși a toamnă, pe tine nu te doare?

Autumn-leaves-autumn-on-tree

Share on Facebook
2017
08.07
In Blog

Suflete, ți-am pus lacăte grele la poartă,
Esti pustiu și pierdut ca o casă bătrână de lut
Chinuri sângerânde în lanțuri ruginite te poartă,
Eu am obosit să te port, dar nu pot, să te pierd, să te uit.
Nici nu pot să te vând pe o mână de flori
Pe-o frunză de-un verde străin, nu e drept.
Nu te vând pe o șoaptă pierdută pe tâmplă în zori
Mai bine-n lacăte te leg, să zaci la mine în piept.

134724468ac54559108a77249cd05aad

Share on Facebook
2017
05.19
In Blog

La noi în țară latră câinii și muscă viitorul din copii
Bătrânii noștri stau în poartă, așteaptă … ce nu va venii
Îngenunchiați de atâtea griji, cu ochii sterși privesc spre mâine,
Când ziua cumplită de azi, atâta doar, le mai rămâne.

La noi e iarba mult prea verde și prea tăcut ne e cuvântul
E zgomot mult la noi în cer, dar ne așteptă mut pământul
Prea resemnați ne ducem traiul, nu pomenim prea des nici sfinții
Degrabă prea uităm de toate, devreme ne uităm părinții.

La noi în țară latră câinii și muscă mâna ce-i hrănește
Te calcă lesne în picioare așa cum știu doar ei, câinește
Sunt chinuri mari la noi în suflet și unele împotriva firii
Când ne-ngropăm cu mâna noastră, din vina lor, de vii copii.

boat-164989_960_720

Share on Facebook
2017
04.23
In Blog

Hai, ia-mă de mână mamă bătrână
Șoptește-mi povestea de noapte bună
Așează-mi pe frunte buzele arse de soare
Spune-mi orice, tăcerea ta doare.
Ți-s ochii în lacrimi, căci timpul se pare
Uitase de tine și trupu-ți dispare.
Ești slabă și tristă, privești spre pământ
Doar ruga se-așterne tăcuta în gând.
Prea rece te-ndrepți tăcută spre lună
Hai, ia-mă de mână mamă bătrână.

luna albastra

Share on Facebook
2017
04.20
In Blog

Te-am iubit prea aspru, șoptit și neînțeles
Privind prea mult lumina, am orbit
Mi-ai fost blestem pe buze, apoi lemnul sfințit
Mi-ai fost ninsoarea albă a florii de cireș.

Trec umbre peste noi și parcă nu iți pasă
Atâtea anotimpuri m-au prins străin de tine
Dragostea ta nu se-ntoarce la mine
Sufletul meu zace- n sânge, sub coasă.

floare-cires-publimedia-shutterstock

Share on Facebook
2017
03.05
In Blog

Fără margini, ești culoarea orbirii mele
Neputință haină ce urlă în sânu-mi nătâng
Ești lacrima pierdută din ochiul meu, cel stâng
Și vise întregi scăldate în haine lungi de jele.

Ești anotimpuri triste, rămase în urma mea
Și flori și stele, frunze și buze toate odată
Îmi șade umbra ta, pe trupul meu brodată
Ca un păcat nestins ce ploaia nu mi-l vrea.

Ești pumnul de nisip purtat în larg de mare
Ești cerul meu cu nori ce îmi aduci furtuna
Firul de iarbă verde, pe ce se-așterne bruma
Poți fi nimic sau tot, dar ești culoare.
culori-apartamente-interioare-03

Share on Facebook
2017
01.26
In Blog

Mă dor câmpurile imense de maci, sângerânzi
Ce-și așteaptă pierirea în bătaia ușoară a vântului
Fără a se teme de uitare, sfâșiați de povara timpului.
Mă doare gândul, ce într-o zi o să mi-l vinzi
Tăcerii pământului.

Azi nu mai suntem la fel, ni s-a risipit verdele
Și toate ecourile iubirii le-am îngropat în tăceri
Zbiară din mine, un vechi stol de dureri
De teamă, c-ai să imi uiți buzele
În ziua pierdută de ieri.

Mă sfâșie durerea, eu nu mai sunt nimic
Înafară de o mână tremurândă de lut,
Iar gândurile-mi grele sub părul prea cărunt
Se târăsc spre tine abandonic,
Negând sfârșitul crunt.

12112488

Share on Facebook
2017
01.13
In Blog

Te-am târât sub tălpile sufletului meu până te-ai făcut rană,
Sângerând peste toate tăcerile noastre strivite de timp
Îmi dezbrac gândurile de chipul tău, cumplită iarnă,
Am să-ngheț amintiri, tremurând de dor un răstimp.

S-au scuturat până și norii de-atâta tristețe învinși
Ne-ngroapă pașii în ninsori, ce duc mereu… niciunde
Te-ai oglindit prea mult în ochii-mi verzi și triști,
Te-aș fi păstrat acolo, dar timpul mi te-ascunde.

images (2)

Share on Facebook
2016
12.10
In Blog

Mi-a nins pe rană flori de-atâtea așteptări
Cumplit de frig în mine, căci oasele mă dor
Se-aștern zăpezi pe suflet și-ntinsele cărări
Sunt doar o piesă veche și tristă de decor,
Căci fără tine eu mă-ndrept spre nicăieri.

Mi-a sărăcit cuvântul și tâmpla mi-e beteagă
Mă vait, mă sting, mă pier, sub licăriri de lună
De-aș fi iubit în stropi, ca să rămân întreagă
Dar am iubit frenetic, haină și nebună,
Iar pasul meu de tine, cine mi-l mai dezleagă?

15415937_1371288482902153_845527080_n

Share on Facebook