2017
05.19
In Blog

La noi în țară latră câinii și muscă viitorul din copii
Bătrânii noștri stau în poartă, așteaptă … ce nu va venii
Îngenunchiați de atâtea griji, cu ochii sterși privesc spre mâine,
Când ziua cumplită de azi, atâta doar, le mai rămâne.

La noi e iarba mult prea verde și prea tăcut ne e cuvântul
E zgomot mult la noi în cer, dar ne așteptă mut pământul
Prea resemnați ne ducem traiul, nu pomenim prea des nici sfinții
Degrabă prea uităm de toate, devreme ne uităm părinții.

La noi în țară latră câinii și muscă mâna ce-i hrănește
Te calcă lesne în picioare așa cum știu doar ei, câinește
Sunt chinuri mari la noi în suflet și unele împotriva firii
Când ne-ngropăm cu mâna noastră, din vina lor, de vii copii.

boat-164989_960_720

Share on Facebook
2017
04.23
In Blog

Hai, ia-mă de mână mamă bătrână
Șoptește-mi povestea de noapte bună
Așează-mi pe frunte buzele arse de soare
Spune-mi orice, tăcerea ta doare.
Ți-s ochii în lacrimi, căci timpul se pare
Uitase de tine și trupu-ți dispare.
Ești slabă și tristă, privești spre pământ
Doar ruga se-așterne tăcuta în gând.
Prea rece te-ndrepți tăcută spre lună
Hai, ia-mă de mână mamă bătrână.

luna albastra

Share on Facebook
2017
04.20
In Blog

Te-am iubit prea aspru, șoptit și neînțeles
Privind prea mult lumina, am orbit
Mi-ai fost blestem pe buze, apoi lemnul sfințit
Mi-ai fost ninsoarea albă a florii de cireș.

Trec umbre peste noi și parcă nu iți pasă
Atâtea anotimpuri m-au prins străin de tine
Dragostea ta nu se-ntoarce la mine
Sufletul meu zace- n sânge, sub coasă.

floare-cires-publimedia-shutterstock

Share on Facebook
2017
03.05
In Blog

Fără margini, ești culoarea orbirii mele
Neputință haină ce urlă în sânu-mi nătâng
Ești lacrima pierdută din ochiul meu, cel stâng
Și vise întregi scăldate în haine lungi de jele.

Ești anotimpuri triste, rămase în urma mea
Și flori și stele, frunze și buze toate odată
Îmi șade umbra ta, pe trupul meu brodată
Ca un păcat nestins ce ploaia nu mi-l vrea.

Ești pumnul de nisip purtat în larg de mare
Ești cerul meu cu nori ce îmi aduci furtuna
Firul de iarbă verde, pe ce se-așterne bruma
Poți fi nimic sau tot, dar ești culoare.
culori-apartamente-interioare-03

Share on Facebook
2017
01.26
In Blog

Mă dor câmpurile imense de maci, sângerânzi
Ce-și așteaptă pierirea în bătaia ușoară a vântului
Fără a se teme de uitare, sfâșiați de povara timpului.
Mă doare gândul, ce într-o zi o să mi-l vinzi
Tăcerii pământului.

Azi nu mai suntem la fel, ni s-a risipit verdele
Și toate ecourile iubirii le-am îngropat în tăceri
Zbiară din mine, un vechi stol de dureri
De teamă, c-ai să imi uiți buzele
În ziua pierdută de ieri.

Mă sfâșie durerea, eu nu mai sunt nimic
Înafară de o mână tremurândă de lut,
Iar gândurile-mi grele sub părul prea cărunt
Se târăsc spre tine abandonic,
Negând sfârșitul crunt.

12112488

Share on Facebook
2017
01.13
In Blog

Te-am târât sub tălpile sufletului meu până te-ai făcut rană,
Sângerând peste toate tăcerile noastre strivite de timp
Îmi dezbrac gândurile de chipul tău, cumplită iarnă,
Am să-ngheț amintiri, tremurând de dor un răstimp.

S-au scuturat până și norii de-atâta tristețe învinși
Ne-ngroapă pașii în ninsori, ce duc mereu… niciunde
Te-ai oglindit prea mult în ochii-mi verzi și triști,
Te-aș fi păstrat acolo, dar timpul mi te-ascunde.

images (2)

Share on Facebook
2016
12.10
In Blog

Mi-a nins pe rană flori de-atâtea așteptări
Cumplit de frig în mine, căci oasele mă dor
Se-aștern zăpezi pe suflet și-ntinsele cărări
Sunt doar o piesă veche și tristă de decor,
Căci fără tine eu mă-ndrept spre nicăieri.

Mi-a sărăcit cuvântul și tâmpla mi-e beteagă
Mă vait, mă sting, mă pier, sub licăriri de lună
De-aș fi iubit în stropi, ca să rămân întreagă
Dar am iubit frenetic, haină și nebună,
Iar pasul meu de tine, cine mi-l mai dezleagă?

15415937_1371288482902153_845527080_n

Share on Facebook
2016
10.31
In Blog

Două flori pe un mormânt
Cum se văită, cum se plâng
Că-i pământul mult prea rece
Cade frunza, toamna trece
Și n-au lacrimi să mai plângă
Și n-au mâini cu ce să strângă
Mâna mea, să o mângâie
Trupul tău să mai rămâie.

Doar o lumânare aprinsă
Ține poarta larg deschisă
Și-mi poartă gândul la tine,
Dar nu poate să-mi aline,
Dorul greu și lacrimi plânse
Mă dor rănile, nestinse,
Iar pe tine te dor ochii
Că nu poți să mi te-apropii.

Te rostesc în rugăciune
Tată, trupul tău tăciune.

dead-flowers

Share on Facebook
2016
10.19
In Blog

Când adoarme trupul tău
În miresme dulci de crini
Sufletul mi-e plin de vini.
Mă ascund în somnul tău,
Frunze-n vânt sau rădăcini,
Dar te port în felul meu
Printre roze, printre spini.
Îți ascund ușor visarea
Când în lună, când în stele
Când în gândurile mele.
Noaptea să lege uitarea
Cu zăbrele tot mai grele
N-am să îi aud chemarea
Trupul tău zace-n tăcere.

299330492_8366a6df03

Share on Facebook
2016
10.07
In Blog

Mi-e teamă, ai să-mi vinzi buzele pe un amurg
Pe-un stol de vise sau un crâng de flori
Din sufletul tau mă vor smulge tăcute ninsori
Am să te plâng și-am să te tac, până-n zori
Prea puțin am iubit, prea degrabă mă scurg.

Ai să mă îngropi la capătul unei zile
Departe de ochii tăi, în grele păcate ascunse
În triste dureri și-un lung șir de cuvinte nespuse,
Printre gânduri pierdute și frunze de ploaie răpuse,
înghenunchiat de-o mână de pietre și câteva lacrimi umile.

stock-photo-119118045

Share on Facebook