Mi-e trupul greu de cuvinte ce apasă în mine cumplit
Oameni și pietre mă dor, firul de iarbă mă doare
Dezbracă-mă de noapte, e întuneric, mi-e teamă și frig
Trage peste mine un petec ușor de culoare.
Mi-s palmele murdare de freamătul tăcerii ucis,
cu țipete oarbe, mi-s ochii grei de lacrimi neplânse
Mă las strivită de gânduri, apoi mă îngrop într-un vis,
unde stele și flori se lasă de mâinile mele atinse.
