7 păcate

Îți port cămașa albă să nu te pierd prin noapte
Hrănesc din mine fluturi să nu mă sting cenușă
Ascund într-un gând vorba grea și nespusă
Așteptând să îmi ierți cele șapte păcate:

De-a te avea întreg și tu de a mă pierde
De-a te privi o clipă și a rămâne oarbă
De-a zăbovi prea mult, când e atâta grabă
Și-n noi atâtea chinuri, ce nimeni nu le vede.

Hai, iartă-mă un ceas privindu-mi ochii verzi
Vor crește peste noi câmpii întregi de iarbă.
Port în șoapte, păcate și cămașa ta albă
Neputințe crude, șapte, ce tu nu le vezi.
372ecb831874f91b7cf8efa62a3d7e1b

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *