Mi-a nins pe rană flori de-atâtea așteptări
Cumplit de frig în mine, căci oasele mă dor
Se-aștern zăpezi pe suflet și-ntinsele cărări
Sunt doar o piesă veche și tristă de decor,
Căci fără tine eu mă-ndrept spre nicăieri.
Mi-a sărăcit cuvântul și tâmpla mi-e beteagă
Mă vait, mă sting, mă pier, sub licăriri de lună
De-aș fi iubit în stropi, ca să rămân întreagă
Dar am iubit frenetic, haină și nebună,
Iar pasul meu de tine, cine mi-l mai dezleagă?
