Eu, oarbă și goală, pe-un drum prea îngust
Am rămas fără aripi, îmi șchioapătă visele-n piept
Au trecut anotimpuri degrabă, dar încă aștept,
Să te ating, să te simt, să te cer, unui august.
Dacă pleci eu rămân unui țipăt înfrânt
Unui strigăt de dor cuprins totdeauna de teamă
Durerea aceasta are formă de lamă
Și trupu-mi miroase cumplit a pământ.
