Te vreau altfel. Mai blând, mai senin și cu siguranța mai alb. Nici mirosul tău nu îmi mai pare deloc familiar. Parcă nu te recunosc. Printre nervi, reproșuri, urlete, îmbulzeală și goana nebună prin magazine, parcă nu ești tu. Te vreau așa cum te-am cunoscut odinioară, rece și alb, cu miros puternic de brad și cozonac, plin de zâmbete de copil și cânt voios de colind. Te simt pierdut. Poate nu ai nici o vină că sufletele noastre sunt prea mici să te înțeleagă, să te cuprindă. Dar, dacă nu mai ești așa cum erai, vom avea grijă să te inventăm.
