Mi-s buzele bolnave de dor cumplit nestins
Mi-s ochii grei de lacrimi ce pe obraz se strâng
Te pierd în alte brațe, dar te culeg din gând
E foșnetul de șoapte adânc pe piele scris.
Am frământat în mâini, de lut, păcatul unui vis.
Mi-s tălpile murdare de-atâta amagire
Mi-s pașii mult prea grei să îi întorc din drum
E dorul prea cumplit, prea greu, atâta scrum
În sufletul știrbit de prea multă iubire
Atât de gol în mine, atata ratacire,