De teamă că te pierd, te-am ascuns sub o pleoapă
Vise din zori le-am cuprins flămând într-o șoaptă
Te-am secat de doruri, frumoasa mea doamnă,
ai trupul pământiu, păru-ți miroase a toamnă.
Mi-ai strivit de frunze gândul, cu buzele-ți reci
De așteptări am tâmplele ninse, vorbele seci
Dar pasul tău, pietre în sufletu-mi destramă
Te port prin anotimpuri, frumoasa mea doamnă.
Mi-s mâinile grele de timp, dar privirea îți sorb,
te simt, te dezmierd cu atingeri stranii de orb
te cerșesc cu atâta milă, mi te cer cu atâta taină
nu știu cine poartă vina, dar te-aștept frumoasă doamnă.
