Te voi aștepta… până la capătul lumii, iar acolo, voi mai aștepta un ceas, de teamă să nu îți fi obosit prea tare pașii sau timpul să îți fi rătăcit dorința de a ajunge la mine.
Dacă te vei pierde vreodată, negreșit verdele frunzelor îți vor aminti de ochii mei. Te vei uita spre cer și vei ști că toate visele noastre sunt în stele, iar stelele în palmele tale. Nu le strânge prea tare, s-ar putea frânge. Dacâ vei obosi vreodată voi fi acolo, umbra ta, tu doar privește soarele.
Nu întreba pe nimeni de mine, nu vor ști ce să îți răspundă, la marginea lumii te voi aștepta… până la capăt.
Ionela Carmen Şerban