Te cuprind cu ochii… ca pe-o sfantă icoană
Cand pe ascuns, cand dinadins, mărturisand
Ceva în mine încă se întreabă …
Cum pus-a Dumnezeu în tine atata taină?
Cu ce-ți picta-se ochii, de-un verde gol și trist
Și buzele cand calde, cand reci sau doar ușoare,
contururi clare schițate de-o mană de artist
… trezit în noapte de un feeric vis.
Și mana ta firavă, cum puse în ea gheată,
iar trupul cald și brav ca imnul de soldat
Atat de bun în toate ce ți-a dat …
Din suflet doar, uita-se să-ți dea o jumătate
Ce mi-o lăsa-se mie, din mila, într-o noapte.
