Suntem mereu intr-o goana nebuna de mai mult si mai bine, incat uneori uitam sa ne oprim, uitam sa privim in urma noastra. Alteori o facem, dar poate tarziu si constientizam faptul ca in urma noastra nu e nimic…nimic din ce ar fi umplut golul din noi insine … golul din sufletul nostru mic si ingamfat. Ajungem tristi si deprimati. Uitam cu desavarsire ca fericirea e in lucruri marunte si suflete mari. Lucrurile sunt la fiecare pas … priviti-le si bucurati-va de ele. Dar sufletele … unde sunt oare sufletele?
Ionela Carmen Şerban