Te răsfrângi pretutindeni în mii de culori
În noapte, în șoapte, în vise, petale de flori
Pe câmpuri sublime cu maci, în roșu aprins
Sub cerul prea înalt de un albastru stins.
Te răsfrangi nedeslușit într-o frunză de tei
Într-un ram de cireș, sub atingeri ușoare de soare
În fiori de iubire așternuți pe goliciunea umerilor mei
într-un fir de nisip mângâiat de zbuciumata mare.
