În mine aștern, frunze de toamnă trecute
de trupul gol se izbesc recile ploi,
cad amintiri și lacrimi, străine și mute
și-apasă vântul greu pe umerii mei goi.
În mine ascund, tăceri orbite de noapte
în care tainic se-nchină vreo șapte sfinți,
aș vrea sa zbier, dar mă acoper cu șoapte,
când tu te oglindești în ochii mei cuminți.
Și sunt furtuni în mine, ce sufletu-mi îneacă
Sunt fluturi, stele, vise și câteva povești
Un zâmbet de copil, iluzii deșirate parcă…
sunt flori înghețate de timp… tu nu ești…
