Te caut prin toate visele din nopțile pierdute în așternut. Cumplitele valuri ale timpului vor să te șteargă de pe nisipul gândurilor mele, dar am grijă să reclădesc chipul tău din fărâme de amintiri, de zeci de mii de ori. Nimeni nu ar cuteza să mi te scoată din suflet. Am pus la toate ferestrele, zăbrele grele, ce nu se lasă strivite de timp sau de oameni. Numai Dumnezeu știe câtă iubire am strâns acolo și câți fluturi am îmbătat în iubire. Aș îneca toate lacrimile în flori albe de cireș, dacă privirea ochilor tăi mi-ar atinge buzele. Aș asculta foșnetul nesfârșit al șoaptelor tale, până când piciorele noastre s-ar împiedica duios într-un tango. Aș alerga să te cuprind și strânge în brațe, nu pentru a te îngrădi, ci pentru a simți fericirea.
