Îmi amintesc de tine… erai eu, de ieri
Dar eu de azi… te-aștept de atâtea primăveri
Îmi amintesc acum cum îmi spuneai
Că știi un drum mai scurt spre rai.
Şi te-am crezut… păreai lipsit de frici
Părea că mă cunoști și nu de-aici.
Când m-ai atins cu ochii tăi de nepătruns
Erai un fel de rai, dar raiul meu, ascuns.
Îmi tremurai prin suflet ca o șoaptă
Şi-am așteptat un timp cumva să treacă
Am înțeles, chiar dacă nu-mi vorbeai…
Suntem în doi… un fel de rai.