Peste urma pașilor tăi azi-noapte a nins,
te-am strigat, cu ochii lacomi, glasul stins
încotro te îndrepți, sau cui să te cer?
Am să-ți aștern din suflet, iertările în vis
căci până la urmă și florile pier.
Clipele trec, fărâme din mine în taină se frâng
tăcerile dor, sub buze ce tare se strâng
mă mistuie răni sângerânde și zbier…
cu toată disperarea încerc să te ating
dar pănă la urmă și florile pier.
