La noi în țară latră câinii și muscă viitorul din copii
Bătrânii noștri stau în poartă, așteaptă … ce nu va venii
Îngenunchiați de atâtea griji, cu ochii sterși privesc spre mâine,
Când ziua cumplită de azi, atâta doar, le mai rămâne.
La noi e iarba mult prea verde și prea tăcut ne e cuvântul
E zgomot mult la noi în cer, dar ne așteptă mut pământul
Prea resemnați ne ducem traiul, nu pomenim prea des nici sfinții
Degrabă prea uităm de toate, devreme ne uităm părinții.
La noi în țară latră câinii și muscă mâna ce-i hrănește
Te calcă lesne în picioare așa cum știu doar ei, câinește
Sunt chinuri mari la noi în suflet și unele împotriva firii
Când ne-ngropăm cu mâna noastră, din vina lor, de vii copii.
