În ochii mei, pustiu şi neuitare

În ochii mei, pustiu şi neuitare
Dansează toamna, goală în ei
Târziu şi trist… și mi se pare
Că am pierdut din suflet paşii tăi.

Pe buze doar o urmă de tăcere
Şoapte strivite aprig între dinţi
Unde te-ndrepţi şi cine mi te cere?
Să mi te scot din suflet şi din minţi.

Te-am desenat pe frunze în zeci de anotimpuri
Şi n-ai ştiut că lipsa ta mă doare
Te-am vindecat de răni, sădind în suflet fluturi
În ochii mei, pustiu cumplit şi neuitare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *