Suflete arse de timp

Ne strivim rătăciţi printre ziduri
Tot mai des, tot mai grei, tot mai goi
Mă citeşti ca un laş printre rânduri
Te privesc un străin, atât de departe de noi.

Ne zâmbim imperfect printre riduri
Două umbre de dor, în contratimp
Tu şi eu, dezgoliţi de trăiri, veşnic singuri
Amândoi … doua suflete arse de timp.

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *