M-aş certa, dar nu pot să mă cert
Te-aş ierta, dar nu ştiu să te iert
Eu trăiesc să te-adun respirând
Tu mă frângi în bucăţi, nu e drept.
De lungi tăceri se-aşează între noi
Asemeni lor şi eu cu ochii goi
Am să te pierd, şi-ai să mă ierţi
Că mă desprind de tine şi de ploi.
Cum ai putea vreodată să-nţelegi
Că-n mine zac doruri întregi?
Când ai sa vezi ca mâine e tarziu…
Ne vom şfârşi tăcuţi, anonimi și betegi.