Îmi semeni dor

Cumplită amăgire, ai rupt bucăți din mine
mă doare amintirea, de parcă ar fi vie
Te caut cu mâinile reci, pipăi un gol
lacrimi și flori, umbre și stele, mă dor
pierdute ploi, zilele reci și ochii de plâns,
mă doare noapte grea ce pașii ți-a ascuns.
Te-aș da pe-un vis, dar să nu pleci departe
Îmi semeni mult prea mult cu tot și toate.
10872223_913181748712831_1043964412_n

Separator image Posted in Blog.

2 Comments

Add Yours
  1. 1
    Un Somnoros

    Cateodata nici nu ne mai simtim inima batand, ai observat? Suntem totusi vii; la fel sunt si amintirile noastre, si chiar daca azi dor, cu siguranta exista cineva care stie sa le aline. Trebuie doar sa-l lasi sa te gaseasca.
    Imi plac versurile tale, dar -sper sa nu te superi ca iti dau un sfat- incearca sa mai lucrezi putin la ele. uite,chiar aici ai 8 versuri, si – desi asa pare la prima vedere- nici unul nu rimeaza cu celalalt(mine-vie, gol-dor,etc). Te grabesti si e pacat!
    Stiu sentimentul ala, cand poezia striga in tine, si iti vine sa o smulgi si s-o arunci, dar incearca sa o mai slefuiesti un pic!
    Poezia trebuie sa te chinuie pana sa ajunga o bucata de suflet pe hartie…

    • 2
      Ionela Carmen

      Multumesc pentru rabdarea de a ma citi si pentru sfat.Sunt constienta ca lipseste ceva, as zice esenta, poate nu simt suficient de mult sau bine.As vrea acest fior al poeziei sa ma mistuie, dar mai e nevoie de truda 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *