Să-ţi prind a pasului urmă

Am alergat după tine să-ţi prind a pasului urmă
Prin flori sau prin ploi, prin frunze strivite de vânt
Eşti strigăt pe buzele blonde, pe limbă nerostit cuvânt
Eşti şoapte şi gânduri strivite, tăcere şi umbră.

Mi-eşti chin şi blestem, frânturi de vise stinse
Un urlet de dor ce noaptea grea mi-l curmă
Atingeri uşoare de lut, rămase fără urmă
Nemărginiri şi doruri de mine doar atinse.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *