Nu uităm deajuns

Azi mă dezleg de necuprins și nepătruns
Noi nu iubim destul și nu uităm deajuns
Noi ne strivim de atâtea cumplite așteptări
Și nu iertăm tăcerea din multele înserări.

Noi, suflete fără formă chinuite de timp și ninsori
Doar ține-mă strâns, să nu simt cum mă dori
Să nu simt că mă sting, să nu simt că-i pustiu
Să te iert nu mai pot, să te uit nu mai știu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *