Nu am încetat vreodată să scutur visele de praf şi iubirile de dureri. Mi-am împrumutat însă sufletul crezând că altcineva va putea avea grijă de el.Mi-am abandonat trupul în braţe de bărbaţi puternici cu inimi slabe. Mi-am pierdut gândurile printre cearşafuri de iluzii, aşternute în nopţile albe sau poate şifonate de dimineţile negre… Aş vrea să ştiu care anotimp mi te-a luat şi cărei zile să te cer înapoi…
