Mămucă… îmi e dor de tine
Mirosul vechi de lemn dispare
Şi nu mă-ntrebă nimeni de mi-e bine
Am obosit să fiu om mare.
Aş vrea să fiu din nou copil
Să mă aşez frumos la masă
Tu să mă cerţi, iar eu umil
Să te ascult, dar nici că-mi pasă.
Mi-e dor să te aud spunând poveşti
Sau să îţi matur colbul de prin casă
Mi-e dor să spui tot ce gândeşti
Să mă alinţi că sunt frumoasă.
Mi-e dor să ieşi în urma noastră
Când gânditoare ne făceai cu mâna
Şi intrebai:“Când mai veniţi acasă?”
Dar aşteptai tăcută să treacă săptămăna.
Trecut-au anii peste noi tiptil
Şi îmi e dor de tine şi mă doare
Aş vrea să fiu din nou copil
Am obosit să fiu om mare.