Te iert că m-ai iubit mereu în umbră
Cu paşi puţini şi fără urmă
Cu şoapte mute, îngrădite cuvinte
Te iert că nu-ţi aduci aminte…
Şi te mai iert că ai fugit în grabă
Lăsându-mă să zac, umilă şi beteagă
Că m-ai ucis când ai plecat în fugă
Să nu te doară tare sau dorul să te-ajungă.