Cum sa nu il iubesti cand ochii lui de un verde stins te cauta prin cearsafuri ca si cum s-ar juca cu sufletul tau de-a v-ati-ascunselea. Iti cuprinde mana si intr-un dans neincetat de gesturi iti arata timpul, cum sta pitit la picioarele voastre. Te face sa simti intreaga lume napustindu-se in tine. El e lumea ta.
Nu e nevoie de cuvinte, sufletele vorbesc oricum aceeasi limba.
Nu e nevoie nici macar buzele lui sa te atinga, ti-au atins sufletul intr-o buna zi si inca sunt acolo, le simti.
V-ati jucat atat de mult unul cu trairile celuilalt incat lumile voastre parca s-au contopit.
Ati si uitat unde a inceput si sfarsit totul, nici nu e nevoie sa va amintiti vreodata, sufletele voastre oricum se pierd pe un etern camp de lupta.
Vor sangera la nesfarsit, dar vor face dragoste vesnic, ca si cum ar fi ultima clipa.
Cum sa nu il iubesti cand dimineata se joaca sub ochii lui, acolo unde timpul s-a scaldat intr-un rid?
