Tu ai un univers numai al tău,
Eu am o neputinţă doar a mea
În care mi te am şi mi te pierd,
Din care într-o zi tot voi cădea
Am desenat pe tâmple un sărut,
Tu pui pe buzele-ţi uitare
Am vrut şi eu cumva să mi te uit,
Să te acopăr cu iertare.
Tu ai un univers întreg al tău
Eu am un mod ciudat de-a te-nţelege
La mine tu eşti singurul întreg
Mult mai presus de orice lege
Mult mai presus de orice timpuri
De orice mâine sau de orice ieri
Mi-eşti cele patru anotimpuri
Scăldate într-un martie-n dureri.