De fluturi te scuturi

Mă clatin de dor, mă sting de durere
Mi-ai fost infinit rătăcit în tăcere
Mi-ai fost şi răni şi vindecare
Ţi-am fost şi vis şi remuşcare.

Mă tem c-am fost aceia care
Eram blestem, dar şi iertare
Ţi-am scris pe trup atâta poezie
Sunt dreptul tău …la veşnicie.

Eu cred c-am fost aceia care
Ne-am fost şi chin şi consolare
Iubire presărată cu mici drame
Mi-ai fost în suflet şi ţi-am stat în palme.

Noi n-am visat la fericire niciodată
Şi fericirea plânge câteodată
Doar am simţit atâta dor şi fluturi
De care într-o zi, ai să te scuturi.

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *