Dacă eşti trecut, de ce nu treci?
De ce te simt în ochii grei şi reci,
De ce nu poţi din mine să te scuturi?
Cu tot cu dor, cu frunze şi cu fluturi.
Pe buze port o nerostită vină
Mi-am şters cu mâna ochii de lumină
Mi-e sufletul pustiu şi bântuit
De eşti trecut… de ce eu nu te uit?
De ce te zbaţi tăcut în ochiul drept?
Să-mi aminteşti mereu să te aştept
Când ai putea firesc să nu mai pleci
Cu pasul tău să-mi faci pe trup poteci.