Îmi amintesc de tine.
Defapt nici nu e nevoie să-mi amintesc, ești aici.
Unori ca un vis, alteori însoțit de un suspin sau doar tăcere.
Te las să zbori, cine ar avea dreptul să îți frângă vreodată aripile? Te las să pleci, tocmai în ceasul în care amanții își părăsesc iubitele de-o noapte, dar știu, te vei întoarce. Îmi amintesc asta.
Te vei întoarce în amurg, vom prinde stele în palmele goale și vom asculta muzica liniștii din noapte.
Ai să îmi așterni în suflet vise și roua iubirii pe buze.
Eu, am să îmi strâng gândurile din tumultul vieții să nu le distrugă ploaia timpului, așa nu va trebui să îmi amintesc vreodată de tine. Vei fi mereu aici.
