La capăt de drum… tăcere

La capăt de drum doar tăcere
O lipsă de noi între doua mâini împreunate
Care strâng un gol, cu durere
Iar noi… atât de departe…
Puţini îşi vor mai aminti de noi
Puţini ne-au cunoscut cu-adevărat
Când sufletul unu, îl împărţim la doi
Te-ntrebi: Cine-a rămas? Cine-a plecat?
Un fel de risipă această despărţire
Defapt până şi noi ne-am uitat cândva, demult
Trăind între extaz şi amăgire
Noi nu suntem decât trecut.