Mă tem că se face târziu
În încercarea mea de a-ți fi
Pe buze șoapte și atingeri mii
În pieptul tău bătaia inimii
Oare am să uit vreodată să te scriu?
Mă tem că încă rănile mă dor
Că e pustiul greu, și dorul prea acut
Că e tăcerea cruntă, iar glasul meu e mut
Ce folos să ai aripi când ești un înger pierdut
Rănit cumplit de la atâta zbor.