Nu mă privi cu ochii

În spatele a ceea ce vezi tu… sunt eu
Nu mă privi cu ochii, prea pustiu…
prin care treci și te îneci într-un târziu.

Privește-mă cu brațele deschise
Cu sufletul gol, să am unde să vin
Și-atunci ai să mă simți, eu sunt preaplin.

De vise, de lacrimi, de frunze, de șoapte
De versuri, de taine, de stele
De ape flămânde, cu murmur de tine în ele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *