Mă lasă, uitată

Priveşte vălul nopţii pe chipu- mi se coboară
E-atâta loc în mine, dar sunt atât de goală
Cu aripile frânte şi vise întregi călcate în picioare
mă-ndrept spre nicăieri, nu mă striga… mă doare.
Mă lasă doar în noapte cu cele ne-întâmplate
Ascunsa si uitata, în file dintr-o carte.

images (2)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *