Aș vrea să ne întâlnim la capătul unei amintiri
Eu, cu tălpile murdare și scrijelite de cumplite căutări
Tu, cu tâmplele reci de necuprinse rătăciri …
doar noi doi și câteva neliniști, pierdute pe cărări,
la marginea cărora au înflorit iubiri.
Vom așterne cuvinte, între sufletele noastre pierdute,
dar n-am să tremur de dor, nu-mi va fi frică de noapte
Am să îmbrac în mătase durerile crunte și mute,
ce lacom se sting atinse de șoapte.
La capătul unei amintiri… am să te-aștept iubite.
