Ravășitor în mine te așterni,
Ca o ploaie, ucisă de așteptarea pământului
Petale de flori, strivite de vânt, de ierni
Se cern peste tăcerea grea a cuvântului.
Îndoielnic te chem, degrabă de tine mă pierd
Sunt pașii mei prea străini, sau buzele tale,
Ascund lacrimi ucise într-un ușor dezmierd
… de palmele-mi reci sau gândurile goale.
Îți simt durerea, nemărginita teamă
Te-ascund în mine lacom, ucigător de trist
Atâta slăbiciune… în mine mi te cheamă
Te-am desenat prin vene, haotic, în chinuri de artist.
