Te-am vrut neștirbită de timp, de oameni, aproape întreagă
Colorată de vise și flori, dezgolită de griji și de vini
Mă dureau anotimpuri, tu zăceai sângerând între spini
Te-am umplut de iubire, zadarnic, ești tristă și neagră.
Te-am ascuns între sâni, la pieptu-mi degrabă
Să nu tremuri de dor sau de drag, să te-alin când suspini
Ai să treci peste timp, fără să-mbraci a trupului rugini
Rămâi veșnic a mea, iubirea e surdă, e proastă, e oarbă.
