Sufletu-mi greu atârna de-o sfoară
Atâta tăcere când trupu-mi izbesc de pământ
Nu vezi că mi-e rană, nu vezi, mă doboară,
Gândul că mâine, am să te văd plecând.
Și-am să zac neștiută atinsă de-o gheară,
A uitării de mâine, ce va rupe din mine
Voi sângera cumplit, cumplit o să mă doară
Oprește-te timp, ochii să-mi șterg de suspine.
