Am strâns atâta dor, până mi s-a făcut frig în suflet
Buzele nu mai rostesc demult nici o rugăciune,
nici un cuvânt, au rămas încleștate într-un urlet.
Aș zbiera după tine, dar mi-e limba tăciune.
Și gândurile negre, prea grele și nebune
Atât de frig în suflet, atâta dor în mine.