Margini de ochi

Ne-ndreptăm rătăciți cu pași grei către seară
Ce haos, ce chin, ce miros mârșav de uitare
Sădești lacrimi în margini de ochi și aștepți să nu doară
Când până la os tăcerea ta doare.
Ce rătăcire cruntă, e toamna mult prea grea
Și ochii mei de tine sunt prea plini
Mi-e teamă c-aș putea din margine cădea,
Nu m-ar ucide golul, ci mult prea multe vini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *