Îmi place în sufletul tău, frumos și trist, uneori doare…
până la lacrimi, alteori e pustiu înnecat în culoare
E un gol ce apasă, un haos în care ușor m-ai inchis
Am hrănit din mine fluturi, dacă ai ști cum i-ai ucis…
Mi-ai purtat fiori pe piele, când mai reci, când mai fierbinți
Te-am zidit cu ochii mei, mult prea verzi și prea cuminți
Îmi păreai a fi lumina, îmi e teamă, ești doar umbră
Și mă pierd la tine-n suflet fără noimă, fără urmă.