M-a ucis într-o lacrimă

Mi-a ucis sufletul, ascuns în dosul pleopelor
Într-o lacrimă la marginea ochilor
Atinsă de podul rece al palmelor.

Mi-a ucis pasul, ce ducea frenetic nicăieri
Nici către ziua de mâine, nici către ziua de ieri
Sub tălpi mi-e pământul sleit de puteri.

Mi-a ucis șoapta și strigătul înfrânt
De frunze, de noapte, de oameni, de vânt
De ce mă mai doare, ucisă cum sunt?

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *