Când mâine doare

Ieri îmi doream nemărginirea și aripi viselor să zboare
Din mâini de lut făceam dorințe și pictam totul în culoare
Azi nu găsesc prea multe înțelesuri și dintre toate mi se pare
Că m-am pripit în ale vieții și n-am știut că mâine doare.

Ieri, părea că știu ce este bine, nu ascultam de alții tot ce zic
Și rătăceam cu tălpi murdare spre mult, sau poate spre nimic
Azi nu găsesc prea multă noimă și gândul mi-l prefer amnezic
Oricât de mare ți-ar fi pasul, când mâine doare, ești prea mic.

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *