Amintire sunt eu, amintire tu ești

Amintire sunt eu, amintire tu ești
Două amintiri strivite și restul tăcere
Două întâmplări cu trupuri lumești
două rime absurde ce versul le cere.

două lacrimi străine pe obrazul fierbinte
două stele ce s-au privit odată-n noapte
tu, sub chinul tău mut, eu inundat de cuvinte
ne-am contopit vorbindu-ne în șoapte.

Amintire ești tu, amintire eu sunt
două cântece mute, două vorbe deșarte
două fire de iarbă pe-același petec de pământ
două petale de flori, în strânsoarea palmei uitate.

două gânduri ce unul altuia se-nchină,
două păpuși ale aceleași lumi teatrale,
când eu sunt întuneric, ești lumină,
rămânem amintiri… cam triste și banale.

11312227_979618435402495_1618369607_n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *