Doar nebunii iubesc

Mă prind fără sorţi de izbânda de tine, de braţele tale
Fiori dulci pe piele, alunec uşor în palmele goale
Mă striveşti, mă înalţi, ating marginea lunii
Te iubesc nefiresc, cum iubesc doar nebunii.

Mi te pierd, mi te strâng, îmi eşti haos, eşti dor
Mă dor tălpile grele şi gândurile tare mă dor
Mi-e sufletul în cuie, legat de zeci de funii
Te port adânc pe buze, sub pleoape îţi strâng tăciunii.

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *