Mi-e sufletul rană, de rană cumplit mă mai tem
De lacrimi sub pleoape, ce tu neîncetat le striveşti
Mă tem de pustiu, n-am unde şi cui să te chem
Mi-e sufletul toamnă, tu spune-mi ce eşti?
Ești frunză sau șoaptă, tăcere scăldată-n fiori
Poemul nescris, iluzii pierdute în povești
Ești veșnic pe buze, respir și mă dori
Mi-e sufletul rană, tu spune-mi ce ești?