Toamnă, picuri de uitare

Dacă ne-am ucide pasul, azi în foşnetul de frunze
Fără umbră, fără urmă, nici un tremur, nici un dor
Fără lacrimi ce se-ascund, trist, în colţul ochilor
Toamnă, picuri de uitare, peste margini reci de buze.

Dacă ne-am ucide gândul, azi în şuierat de clipe
Care trec fără de noi, şi se sting pierdut pe piele
Fără tristele atingeri şi tăceri cumplite, grele
Toamnă, picuri de uitare, trupul istovit mi-l rupe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *