Când nu mai e timp, nici loc nu mai este apoi
Când te macină dorul şi-aştepţi cumva să mai treacă
Când cauţi rostul tău în ochi tăcuţi şi goi
Nu-i rostul tău acolo, tu iartă doar şi pleacă.
Când e tăcere multă şi visele se frâng
Când simţi nemărginirea, dar eşti la fel de seacă
Cand bratele-ţi sunt goale şi totuşi încă strâng
Iluzii deşirate… tu iartă doar şi pleacă.