Tu iartă şi pleacă

Când nu mai e timp, nici loc nu mai este apoi
Când te macină dorul şi-aştepţi cumva să mai treacă
Când cauţi rostul tău în ochi tăcuţi şi goi
Nu-i rostul tău acolo, tu iartă doar şi pleacă.

Când e tăcere multă şi visele se frâng
Când simţi nemărginirea, dar eşti la fel de seacă
Cand bratele-ţi sunt goale şi totuşi încă strâng
Iluzii deşirate… tu iartă doar şi pleacă.

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *